Obturatiile coronare

Obturatiile dentare, cunoscute mai ales sub denumirea de "plombe dentare" reprezinta o metoda terapeutica foarte frecvent intalnita, cu ajutorul careia se trateaza indeosebi leziunile carioase care au distrus o parte din dinte.

Multumita progreselor inregistrate in ultimii ani in ceea ce priveste materialele si tehnicile de lucru aplicate, medicii stomatologi au la dispozitie mai multe cai prin care sa redea zambetul natural al pacientilor.

• tratamentul cariilor: umplerea cavitatilor create de medic dupa curatarea cu ajutorul frezei a tesuturilor dentare cariate
• refacerea formei dintelui in cazul unor fracturi dentare
• acoperirea dentinei expuse in zona coletului dentar (portiunea coroanei dentare de langa gingie) in cazul hipersensibilitatii dentare, cand sensibilitatea nu cedeaza la tratamentul cu geluri cu fluor sau paste de dinti de tip "sensitive"

Ce materiale se folosesc la obturatii?

Exista o serie de factori care pot influenta performanta, durabilitatea, longevitatea si costurile unei obturatii: ex. igiena orala a pacientului, componentele materialului de obturatie, unde si cum se aplica obturatia, forta masticatorie aplicata pe dintele obturat.

• amalgamul
• ionomerii de sticla
• rasinile compozite
• rasinile ionomerice

Amalgamul

Amalgamul este un material utilizat de mai bine de un secol. Amalgamul reprezinta o combinatie intre mercur cu o pulbere ce contine procente variate de argint, staniu, cupru si zinc. Este durabil, usor de utilizat, foarte rezistent la uzura mecanica si relativ ieftin. Avand in vedere culoarea sa metalica se foloseste numai la dintii din spate, din considerente estetice. Desi amalgamul dentar continua sa fie sigur si un material folosit pe scara larga, exista numeroase avertizari legate de toxicitatea mercurului, dar acestea se elimina din obturatie sub forma de vapori in cantitati minime.

Dezavantajele amalgamului: sensibilitate pe termen scurt la rece sau cald dupa aplicarea obturatiei din amalgam. Aspectul metalic impiedica utilizarea sa in zona vizibila a arcadelor dentare. Nu in ultimul rand, pentru plasarea unei obturatii din amalgam, medicul dentist este nevoit sa indeparteze mai multa substanta dentara pentru a crea retentivitati in scopul ancorarii obturatiei. In timp, amalgamul poate colora tesutul dentar din jurul obturatiei.

Compozitele

Obturatiile din compozit sunt un amestec de umplutura de sticla sau cuart cu un mediu rasinos. Aceste materiale asigura o buna durabilitate si rezistenta la fractura in cazul utilizarii la obturatii cu dimensiuni mici sau medii, expuse unor forte masticatorii moderate. Medicul stomatolog nu este nevoit sa creeze retentivitati suplimentare prin indepartarea unor cantitati suplimentare din tesuturile dentare sanatoase pentru ancorarea obturatiei, ci se poate limita la curatarea structurilor cariate. Sunt disponibile sub forma de seturi, ce cuprind mai multe nuante, pentru a putea adapta obturatia la culoarea dintilor naturali ai pacientilor.

Costurile obturatiilor compozite sunt mai ridicate decat in cazul amalgamului, dar depinde si de dimensiunea cavitatii preparate si de tehnica si materialele folosite. Aplicarea obturatiilor din amalgam necesita si mai mult timp si mai multe etape de lucru (deminera- lizarea peretilor cavitatii preparate cu acid, spalare, uscare, aplicarea adezivului si doar apoi se introduce materialul de obturatie propriu-zis). In timp compozitul isi poate modifica nuanta initiala.

Ionomerii de sticla

Ionomerii de sticla sunt materiale translucente, de culoarea dintelui, formate dintr-un amestec de acizi acrilici si pulbere fina de sticla. Sunt destinati utilizarii indeosebi la obturatiile pe radacina si zona gingivala a coroanei dintelui. Ionomerii de sticla pot elibera cantitati reduse de fluoruri, cu efect benefic asupra structurilor dentare adiacente. Nici in acest caz nu este nevoie de indepartarea unei cantitati suplimentare de substanta dentara, intrucat materialul adera chimic de dinte.

Ionomerii de sticla sunt folositi in primul rnad in regiunile neexpuse fortelor masticatorii puternice, intrucat prezinta o rezistenta mai mica la uzura si fractura.

Rasinile ionomerice

Contin de asemenea umplutura de sticla, alaturi de acizi acrilici si rasini acrilice. Se folosesc la obturatii mici, in zone lipsite de forte masticatorii semnificative (ex. interdentar), pe suprafetele radacinilor si prezinta o rezistenta moderata la fractura.

Intrucat niciun material de obturatie nu este perfect si in timp, obturatiile se pot fisura, fractura, colora sau disloca, este recomandata verificarea integritatii acestora cu ocazia fiecarui control stomatologic periodic (la intervale de cate 6 luni). In cazul in care o obturatie se fractureaza sau se elimina complet din dinte, este indicat sa va contactati imediat medicul stomatolog pentru a cere o programare in vederea tratarii dintelui afectat.

Sursa: Alldental

« Inapoi la articole